“ţinte şi termene de finalizare prea îndrăzneţe”. Unele rapoarte similare ale Curţii Europene de Conturi privind activităţile delegaţiilor CE din alte ţări s-au lăsat cu sancţiuni drastice: Grecia are de returnat un miliard de euro, iar Polonia – câteva zeci de milioane. În timp ce reprezentanţii DCE dau explicaţii evazive la cele semnalate în raport, un înalt oficial de la Bruxelles ne-a declarat, în exclusivitate, că instituţia de la Bucureşti riscă restructurarea.
Raportul citat arată că boardul DCE de la Bucureşti a supraestimat capacitatea managerială a autorităţilor publice din România de a implementa proiectele PHARE. Evaluarea performanţelor proiectelor PHARE din România s-a bazat pe analizarea unui eşantion de 48 de contracte de antrepriză, ale căror plăţi finale au fost efectuate din partea UE anul trecut. Controlorii europeni au mai constatat că o bună parte din bunurile achiziţionate cu banii europeni nu erau folosite în scopurile declarate în cadrul proiectelor aprobate de DCE. Echipa condusă de Jonathan Scheele nu a luat în considerare faptul că proiectele aprobate nu au putut fi de multe ori susţinute de bani româneşti – condiţie obligatorie pentru implementarea proiectelor PHARE. “Referitor la cheltuielile Comisiei Europene, raportul face o evaluare corectă şi echilibrată. Comisia a corectat un număr de probleme identificate în raport şi şi-a asumat recomandările. Între timp, au fost luate măsuri de către autorităţile naţionale şi de către Comisie, iar astăzi stadiul proiectelor nu mai este acelaşi”, a precizat DCE. Concluziile Raportului Special al Curţii Europene de Conturi privind Proiectele PHARE în România vor avea drept consecinţă “o restructurare internă în cadrul Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti”, iar cine nu şi-a făcut bine treaba “va trece pe alte funcţii, cu alte responsabilităţi”, a declarat, în exclusivitate pentru Adevărul, un înalt oficial al Curţii Europene de Conturi.
Articol preluat de pe adevarul.ro

prezentat ultimul Raport de monitorizare al Comisiei Europene în sesiunea plenară a Parlamentului European din Strasbourg. Decizia oficială finală pentru intrarea în 2007 va fi luată la summitul şefilor de state şi de guverne din decembrie. Eventualele clauze sectoriale vor fi anunţate probabil în primăvară.
O veste bună despre raportul Comisiei din 26 septembrie a dat-o ministrul Boagiu acum o săptămână, la Bruxelles, anunţând că obişnuitele steguleţe roşii şi galbene urmează a fi înlocuite cu “măsuri importante care mai trebuie rezolvate” şi “măsuri adecvate”. Pe de altă parte însă, România şi, într-o măsură şi mai mare, Bulgaria, riscă să le fie aplicate restricţii şi clauze sectoriale de salvgardare, cu un prim scop de a proteja UE de efectele problemelor rămase nerezolvate în cele două ţări la data aderării.
Graham Watson, liderul liberalilor şi democraţilor europeni, explica recent că expresia “clauze sectoriale de salvgardare” utilizată de Comisia Europeană este foarte nefericită, deoarece “induce un sentiment negativ şi pesimist”. De fapt, în opinia sa, aceste clauze sunt tot nişte măsuri tranzitorii, necesare până când statul respectiv face progresele cerute. El arăta că ţări ca Spania, Portugalia şi Grecia au avut şi ele parte de măsuri tranzitorii, similare, în parte, cu cele care se vor impune României. Cel mai cunoscut caz era al muncitorilor spanioli, cărora Franţa le-a impus iniţial o perioadă de 7 ani de zile până să poată intra pe piaţa muncii franceze. Ulterior, această măsură tranzitorie a fost redusă la 2 ani. Aşa cum îmi explica un alt oficial european, clauzele de salvgardare sectoriale sunt, de fapt, doar nişte instrumente ale instituţiilor europene, care fac posibilă, în cazul nostru, intrarea României la 1 ianuarie 2007, dar totodată permit CE să exercite, timp de trei ani de zile, presiuni importante asupra autorităţilor române pentru a merge până la capăt cu reformele. Foarte probabil, autorităţile române mai au doar foarte puţin timp pentru a demonstra că reformele cerute în domeniul justiţiei vor fi aplicate după modelul european. Pentru că, atât pentru România, cât şi pentru Bulgaria, reformele în domeniul justiţiei au constituit piatra de încercare.

Comisia aşteaptă votarea legii privind Agenţia pentru Integritate
Friso Roscam Abbing, purtătorul de cuvânt al comisarului pentru Justiţie şi Afaceri Interne, Franco Frattini, explica, pentru ziarul Adevărul, că la Raportul din mai 2006 Comisia a spus foarte clar că “România a făcut progrese în lupta împotriva corupţiei, dar se aşteaptă să se demonstreze rezultate”. Deşi comisarul Frattini declara, tot pentru ziarul nostru, că “până în septembrie legea privind Agenţia pentru Integritate trebuie votată şi pusă în aplicare în varianta ministrului Macovei”, vicepremierul Marko Bella şi alţi lideri din parlament găsesc de cuviinţă, cu o săptămână înaintea Raportului, să schimbe complet sensul proiectului şi să lungească procesul legislativ la nesfârşit. Friso Roscam Abbing declara că “noi considerăm că proiectul de lege ar putea avea un impact foarte pozitiv în prevenirea şi lupta împotriva corupţiei la nivel înalt în România”. Trebuie precizat că, de fiecare dată, Executivul european pune accent de fapt pe “corupţia la nivel înalt”. În concluzie, România riscă, la 26 septembrie, o propunere din partea CE privind aplicarea unei clauze de salvgardare sectoriale în domeniul justiţiei care să amâne recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti din România pe teritoriul celorlalte state ale UE. În acest caz, companiile româneşti vor fi cele mai afectate, mai ales în cazurile unor procese cu companii ale altor state din UE. O altă măsură pe care foarte probabil o va impune la 26 septembrie Comisia va fi monitorizarea reformelor din domeniul justiţiei.

Sectorul veterinar riscă o clauză Sectorială
România riscă, de asemenea, o clauză sectorială în domeniul veterinar, dacă nu va putea închide, până la 1 ianuarie 2007, toate focarele de pestă porcină. În ultima sa vizită la Bruxelles, ministrul agriculturii spunea că vor rămâne aproximativ 68 de focare, din cele 480 înregistrate recent. Astfel că exporturile de carne de porc ar putea fi limitate la anumite judeţe. Mai rămâne şi problema calităţii laptelui produs în România, doar 30% din laptele românesc fiind “lapte conform” standardelor UE.

Ajutoarele pentru fermieri ar putea fi tăiate la un sfert
Din punct de vedere financiar, un raport preliminar al Comisiei Europene, citat de Reuters, prevede ca ajutoarele financiare în valoare de sute de milioane de euro pe care ar trebui să le primească fermierii români ar putea fi tăiate cu un sfert, timp de un an sau chiar mai mult, dacă autorităţile române nu progresează în monitorizarea sistemului de plăţi către fermieri. Ministrul integrării, Anca Boagiu, şi cel al agriculturii, Gheorghe Flutur, au promis oficialilor europeni că Agenţia de Plăţi îşi va rezolva problemele şi va deveni funcţională până în decembrie, precum şi că va trece cu bine de auditul care va fi realizat de Price Waterhouse Coopers.
Articol preluat de pe adevarul.ro

“România va fi în curând membră a Uniunii Europene şi deci a familiei europene, care are valori comune privind democraţia şi libertatea. România a parcurs un drum lung de la unul dintre cele mai dure regimuri comuniste la o tânără democraţie. Mulţi oameni au dovedit curaj politic şi personal în această dificilă tranziţie. În aceste circumstanţe, înfruntarea trecutului nu este un proces simplu, dar este un proces necesar”, a declarat, în exclusivitate pentru Adevărul, Hans Gert Poettering, viitorul preşedinte al Parlamentului European începând cu ianuarie 2007 şi, în prezent, preşedintele Grupului Partidului Popular European şi al Democraţilor Europeni. “Trebuie să se facă dreptate victimelor fostului regim totalitar. Judecăţile despre oameni şi trecutul lor trebuie să fie juste, obiective şi echilibrate, evaluând rolul pe care l-au avut în regimul comunist.
Românii au dreptul să ştie ce s-a întâmplat şi cine este responsabil, dar nu trebuie acuzaţi oameni care au fost nevinovaţi de dragul unor interese politice. Acesta este un proces foarte dificil şi dureros, în care nimeni din afara României nu ar trebui să interfereze. Găsirea de soluţii pentru România este responsabilitatea unei democraţii mature. Chiar ţara mea, Germania, a trecut de două ori printr-un astfel de proces: după cel de-al Doilea Război Mondial şi regimul nazist şi după căderea regimului comunist în Germania de Est la sfârşitul anilor 80. Fiecare ţară trebuie să-şi găsească propria sa cale de a-şi înfrunta trecutul. Dar eu sper că România va fi capabilă să o facă în aşa fel încât democraţia să iasă întărită şi să dea perspective pozitive pentru cetăţenii şi viitorul său”, a subliniat Poettering.
Articol preluat de pe adevarul.ro

cu rivalii din străinătate, ceea ce contravine obligaţiilor asumate prin Tratatul de la Roma. Printre alte exemple, este citat cazul NOVARTIS. Atunci când, în ianuarie 2005, compania farmaceutică elveţiană a lansat o preluare ostilă a companiei franco-germane AVENTIS, guvernul francez s-a opus, incitând o întreprindere franceză să procedeze la fel.
O altă acuzaţie adusă Franţei este lipsa sa de entuziasm în a deschide piaţa muncii, “aflându-se, dimpotrivă, în fruntea contraofensivei privind libertatea de a lucra în spaţiul comunitar”. O a treia acuzaţie priveşte modul în care Franţa s-a opus celebrei directive europene privind liberalizarea serviciilor: “Preşedintele Chirac a denunţat propunerile europene în mai multe ocazii, afirmând că liberalismul este la fel de primejdios precum comunismul… iar Comisia Europeană a cedat şi a retras proiectul”.
Este foarte criticată atitudinea Franţei şi în ceea ce priveşte domeniul liberei circulaţii a mărfurilor, fiind evocat episodul din iunie 2005, cu blocajul produselor textile chinezeşti la frontierele UE. În final, se reaminteşte că Franţa a rămas în urmă în ce priveşte transpunerea directivelor europene în legislaţia naţională “şi s-a arătat adesea gata să nu respecte legislaţia comunitară atunci când o anumită măsură nu îi convenea”. Ca exemplu sunt date prevederile extrem de stricte ale Pactului de Stabilitate care stipulează că statele din zona euro trebuie să respecte baremuri fixe în ce priveşte deficitul şi datoria publică, adică să le menţină sub 3% şi, respectiv, 60% din PIB. Autorii susţin că Parisul nu a ţinut seama de reguli şi a impus o rediscutare a Pactului, în timp ce ţări mai mici, precum Irlanda sau Portugalia, au fost obligate să ia măsuri foarte severe pentru respectarea prevederilor comunitare.
În concluzie, James şi Lowe susţin că “celelalte state membre UE nu pot aştepta ca Franţa să se decidă în privinţa reformelor. Noile state membre din Europa de Est se grăbesc să-i prindă din urmă pe vecinii lor apuseni, înainte ca populaţiile lor să intre în procesul de îmbătrânire şi ca PIB-ul lor să înceapă să scadă brusc… În Europa, cu 15 membri se putea face faţă principiului excepţiei franceze, conform căruia Franţa putea acţiona cum voia în UE. Acest principiu nu mai poate funcţiona într-o Europă cu 25 sau 27 de membri. Franţa trebuie să se decidă dacă mai vrea să facă parte dintr-o Uniune Europeană mai diversă, care se bazează pe autoritatea legii, într-o situaţie echitabilă pentru toată lumea. Dacă nu, riscă să se regăsească în incompatibilitate cu principiile organizaţiei pe care a creat-o”.
Articol preluat de pe adevarul.ro